ARC Pro - Asociatia pentru Coaching Profesionist din Romania

Aboneaza-te la newsletter | Peste 2000 de abonati

Interviu cu Horea Murgu – Despre dezvat in coaching

 

Horea Murgu - 2

 

La începutul anilor 2000 (… ușor târziu pentru scara vieții mele, aș zice) l-am descoperit (… din cărți) pe Tim Gallwey, apoi, imediat pe Thomas Leonard, care încă trăia. Exact în anul când Leonard a plecat din lumea asta a apărut pentru mine oportunitatea înființării Coaching Institute (2003).
Am învățat cu primele serii de formare, din fericire cu un mare maestru: Alain Cardon. M-am mai dezvățat de multele metehne intelectuale și am mai pus ordine în ”amintirile” (citește telenovelele) unui individ înscris în evidența populației de peste 50 de ani, care făcuse și pățise multe, multe, dar viața sa nu avea o carenă clară. Sonarul nu evalua sensibil adâncimile pe unde naviga.
… Au urmat alte și alte formări și re-formări, întâlniri (mai profunde sau mai fulgurante) cu mari maeștri în coaching (Juli Hay, Stanislas d’Airames, Roger Greenaway, Sandra Wilson, Robert Dilts, John Whitmore, Nandana Nilson … până la recentele întâlniri cu Kaifi, Lapida-Bogda, Norbert Apter sau David Clutterback, Ovidiu Brazdău) dar și multe întâlniri cu oameni, clienți cum se zice, până m-am mai aflat chiar și pe mine însumi ca maestru-facilitaor, formator de coachi, după atâtea ore de ”autocunoaștere”.
Drumul – mi-e mult mai limpede acum – nu are un sfârșit (altul decât cel fizic, poate) dar e pasionant și vibrant în fiecare întâlnire. La fiecare cotitură a potecii vezi alte și alte peisagii, te însoțești în călătorii cu alți parteneri de drum. Rămâi în dialog cu ei și cu tine. Contempli și participi la Viață.
Citeam o prezentare mai veche de-a mea ”mai scorțoasă – corporate style” (de secol XX, aș zice) pe care o reproduc mai jos, ca să vă amuzați și voi cititorii:

  1. Horea Murgu, coach ICI, secretar SAEL (Societatea de Analiză Existențială și Logoterapie).

Președinte Coaching Institute 2004 – 2011. Președinte fondator ARC, președinte ARC în două mandate.

Coautor al Standardului Ocupațional ANC pentru specialist în activitatea de coaching (cod COR 242412).

Fellow Institute of Training and Organizational Development (UK), CMI (UK) trainer in Mentoring & Coaching.

Peste 1500 ore de coaching. Peste 250 de manageri de nivel 1 și 2 în programe Effective Coaching Skills for Managers. Certificări adiacente: Analiza Tranzactională – Business Coach, Master practitioner NLP & Coach NLP,

Robert Dilts – Coaching at the Identity Level, trainer Zig Ziglar acreditat. Enneagrama in business.

Postuniversitar UMF Cluj în Diagnostic și terapie prin biorezonață.

Senior consultant Human Synergistics, PCM™, Profiles, Personal Leadership Coaching System™.

Director de psihodramă și sociodramă în supervizare. Hipnoterapeut NBH (National Board of Hypnosis – USA)

References: Kraft, Oracle, UniCredit Ţiriac Bank, eData, GfK, Danone, Deutche Leasing, Holcim, Ikea, Lindab, ș.a.
… și mă gândeam, ascultând-o pe Caroline Myss (Energy Anatomy) și privind la cartea încă neterminat de citit a lui Amos Oz în dialog cu fiică-sa Fania, mă gândeam că Da, antropologic vorbind Omul actual trăiește o prefacere. Globalizarea (economică) nu e decât fațeta de multe ori tulbure și plină de durerile prefacerii. Suntem ființare energetică prin materia aceasta carnal istorică.

Coachingul nu e doar o profesiune cum precar o găsim descrisă în COR, o profesiune din familia serviciilor, cum din păcate au rămas (în practica de fiecare zi) multe alte activități de suport și interacțiune interumană, coachingul este după mine (… și din fericire, nu doar după mine !): acompanierea dialogului clientului centrat pe obținerea unui rezultat.
E simplu, limpede, univoc (…gen proxim, diferență specifică), doar dacă nu punem ”sinonime” în locul acestor 6 cuvinte.
Acompanierea ne trimite la energiile muzicii, la rezonanțe, la ”întâlnire”, la comuniune cu persoana celui din față, pe care de multe ori însuși procesul de coaching i-o scoate și lui în față.
Dialogul e cel clasic, socratic, taoist (dacă vreți). E străpungerea unui nivel relativ al logosului (subiectiv). E maieutică, e fenomenologie aplicată.
Centrarea este chiar marea responsabilitate profesională a oricărui coach și măiestria de a o face cu cât mai puține intervenții, ”vorbe (întrebări)” care scot clientul din travaliul proriu. Centrarea este perfect asociabilă grației însoțirii în tango. Fiindcă ai de centrat mai multe dialoguri: cel viu, concret, în care ești direct implicat, dar și dialogul clientului cu el însuși, dialogul tău cu tine însuți, fără judecăți-etichetări fără interpretări personale din ”cadrul tău de referință”.

… E mare dezvăț drumul spre măiestria în coachingul profesionist, fiindcă suntem, fiecare mai mult sau mai puțin, contaminați de dezbateri, argumentări, controverse. Suntem, în diverse măsuri afectați de șleaurile drumului fiecăruia, de presupozițiile care ne-au dus la diverse ”succese” sau ”eșecuri”. Mentalul fiecăruia din noi are atâtea incongruențe și efecte adverse, pe cât de util este, dacă e ”bine crescut”. De aceea parcurgerea unui proces valid de coaching are efecte durabile și reflectări în mai multe arii ale fractalului vieții clienților și coachului deopotrivă. De aceea zicem: coach – co-achievement J.
Trăim în haosul cuvintelor, dar mai ales în haosul din spatele lor, din felul foarte personal, uneori unic în care ele reverberează emoțional și simbolic în fiecare.
Eu mă bucur de confuzia pe care o stârnesc cuvintele ”coach/coaching”. Am întâlnit atâția care se descriu a practica acest antrenoriat…
Mai întâi am un fel de invidie curioasă să descopăr cum fac ei treaba asta, care mie îmi stârnește emoții de fiecare data când întâlnesc un client nou, o lume nouă. Fiind o treabă confidențială și intimă numai în supervizări și mentorat mai dai vălul deoparte, ca la filmele intimiste. Când citești cărți de coaching te amuzi copios de ”rețetele” emfatic prezentate, cu acronime, spre ”uzul” practicantului ”structurat metodic și instrumental”, bazate pe tot felul de scheme inspirate din ”modele neuropsihologice” de ultimă oră, sau bazate pe exaltări new-age, ca și cum ar fi vorba de niște ”tips-uri” mecanice pentru magicieni-iluzioniști de salon, care distrag atenția ”îndrăciților” clienți în a crede și simți ”că au o problemă reală”, nu o lecție de viață pe care nu o pot ocoli și nici sări peste ea, fiindcă o regăsesc în alte și alte planuri. Sigur există și coaching – antrenoriat pentru performanță, pentru mai mult, mai bine. Acolo traducerea coach=antrenor se potrivește și poate fi larg utilizată. Coachingul, solicitând abilități vocaționale, permite, ca în muzică mai multe clastere: amatori, melomani, muzicanți, lăutari, …
N-am răspuns concret la mai niciuna din întrebările din grila indicată pentru autoprezentări de către administratorul site-ului (Aurel Buculei, ACC), dar promit că intru în dialog cu cei care citind totuși până aici mai au curiozitatea să mă caute pe : hmurgu@gmail.com sau chiar pe mobil.

Interviu cu Cristina Cremenescu – Alege cu inima !

Citeste mai departe

Interviu cu Horea Murgu – Despre dezvat in coaching

Citeste mai departe

Interviu cu Aurel Buculei – Eu cred in coaching

Citeste mai departe